Rămasu-mi-a speranţa Întreagă, Că n-am gustat Viitorul, Cel ce e-n stare Să-mi dreagă Tristeţea, îndoiala, Neştiutorul. Sunt o simplă Pauză Printre atomii din pustie Şi, Fiindcă nu-mi sunt Propria cauză, Exist Cǎ aşa a fost să fie. Să fiu esenţă în fiinţă, Tocat de febra Căutării, E o problemă de conştiinţă Pusă prin arta Asumării.