PUNTE CĂTRE SINGURI de Marian Florentin Ursu * Pe această sferă de singurătate, Se deschide raiul pentru omul bun, Când se-aprinde Steaua pe creştinătate Şi se-aud colinde-n seara de Crăciun Iar în calendarul anului ce trece, Mă resimt în oase, mă resimt în voi, Cât mai arde-n vatră focul ăsta rece Eu mă uit în faţă, dar şi înapoi, Nu vă temeţi oameni, nu-i ceasul din urmă, Nu e nici întâia, nici ultima zi, Dar veniţi în hoarde până se prezumă O dorinţă sacră de-a mai dăinui Să plecăm cu toţii pe cărarea care Punţi peste prăpăstii încă ne unesc, Vom aprinde–n munte albe felinare, Sufletelor toate care mai iubesc Şi chiar de se bagă multă lume-n faţă, Cu pretenţii multe şi multe nevoi, Noi suntem chemaţii ce vor fi în viaţă Şi în lumea asta şi-n cea de apoi Treptele acestea urcă şi coboară Şi-am să fac cândva un semn din alt tărâm, Vă mai cânt colindul sub un brad din gară Şi vă spun adio, dar încă rămân, Când răsare Steaua dincolo de neguri, Noi aprindem facle într-un alb decor, Să fie salutul pentru cei ce-s singuri, Puntea lumii noastre către lumea lor !
sâmbătă, 31 mai 2025