deşi ştiu că viaţa începe de aici şi se agită să iasă ca lumina din felinarele uitate-n ferestre toamna sunt trist şi incompatibil cu secunda în care am iubit pe jumătate de bancă în seara aceea târzie cafeaua mi s-a părut cel mai firesc gest pe care l-am făcut când am cunoscut-o pe Ana în cafe-barul din gară întâmplător sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era înnebunitor de fermecătoare în jurul gâtului şerpuia un şal tricotat nu era frig cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea simţeam un fel de căldură tăioasă până la os atunci mi-am dat seama că ceva doare toate aceste lucruri erau lângă mine şi Ana era lângă mine o văd printre amintiri însă această iubire doare mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică iubesc locul acela şi toate aromele de cafea care se pierd în mine dimineaţa mă trezesc mai devreme pun apa în ibric şi aprind aragazul în scobitura din gând doar eu şi imaginea aceea prin fisura de la geam intră lumina aud zgomote mă ridic pe vârfuri şi privesc oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi ţin pumnii strânşi şi încerc să nu mă mai gândesc la nimic începe să plouă aerul devine greu din ce în ce mai greu în toată graba asta doar eu şi Ana geamul începe să trepideze în acelaşi timp se închid uşile şi trenul pleacă în fiecare dimineaţă pleacă s-au epuizat toate argumentele nimeni şi nimic nu mă poate face să uit locul acela aş fi vrut să fiu acolo dar în sfârşit e mult prea târziu cafeaua a dat în foc jumătatea rămasă m-am gândit să o păstrez pentru Ana
sâmbătă, 31 mai 2025