Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandescent pe cer; Pomii din livadă toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată, Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată Și nu ne păcăli cu așteptare și sforărie.