Îmi zâmbeşti iar din colţul gurii de pe radiografia pulmonară sufocată de trecutul irespirabil îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro şi cinci cafele pe zi mă oripilează ochii tăi au culoarea palmelor de viaţă ţi-ai pus coastele în pungă şi îţi cureţi oasele de milenara carne a timpului eşti galbenă ca ultima lumânare cu păr roşu sorb sângele hepatic de toamnă mă uit la tine ştiu ne vom întâlni în ultimul colţ al pătratului dar... nu te mai iubesc respir
sâmbătă, 31 mai 2025