Rătăcire controlată

și totuși  niciodată nu am putut
să văd mai limpede ca până acum
cât de tragică e soarta oamenilor de hârtie
cât întuneric este când lianele neștiinței înfrunzesc haotic
cum se naște din pământul uscat 
în fiecare zi câte o ființă spectrală 
care se uită la noi și râde
iar râsul ei vibrează în timpane 
la fel de haotic 
ca o muzică psihedelelică 
amestec de teamă respingere 
și o inexplicabilă dar certă atracție
pentru necunoscutul care devoră 
progresiv din ce păstram ascuns
pentru EL

adina v.

31.05.2019