Reînnoirea iubirii Peste pata înserării, străjuită de vecernii, Slova rugii închinată amintirilor cernite Își topește resemnarea și fugind din stupii iernii Se amestecă cu frunza primăverilor dorite. Vocea timpului își drege săgetarea infinită, Se oprește și se miră, soarele îi știe cântul Și-mpreună se uniră și cu gheaţa adormită Vor să prindă-n tine dorul și la păr să-ţi plouă vântul. Bat la ușa dimineţii, îmi deschizi doar dacă vrei Vânt și dor și soare tandru s-au oprit a fi pictaţi Un tablou cu primăvară și cu tine-n centrul ei, Eu, privind la ce-ai în suflet cu ochii ne-ndestulaţi. Cârlionţi de pătimire se transformă în inele Au smaralde poleială și în cercuri au safire, Ţi le-așez pe așteptare și ţi-aduc un braţ de stele Ai dori să-mi fii logodnă?...ca un semn de înnoire. Am să zbor o noapte-ntreagă pâna la ivirea zilei, Port în mine o grădină cu ierbar și flori milioane, Și din voal de primăvară am să scriu în josul filei Că ești apă ne-ncepută, busuioc de la icoane... Vremea a venit, e timpul, florilor mirositoare Să ne scalde, împresoare cu arome de grădină, Eu și tu suntem copiii viselor ameţitoare Și din nou iubiţi se pare...primăvara e de vină... Marian Puscasiu Martie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025