*bisturiu de nemurire* mixtură de lut eterat dimineața mă toarnă-n pupilă am tendința să uit carnea în urmă duhul întinde-n departe căpăstrul luminii astrale înnoadă în respirație elipse galactice torsiunea ochiului curbează spațiul până se-ncape într-un timp absolut cosmică sau celulară călătoria își varsă zeic semințele în această zi înghit lumea cu bucături mici oameni (virusați sau aseptici) gesturi în arc iubiri indiferențe fiecare smerenie alunecă ușor ritualic beau curcubeul din vene nu mă-ntrerupe se împărtășește din mine efemerul (depun eforturi să nu-l mai uit pe o stea ponosită) ușa-i deschisă cântă la orga destinului astăzi mi-am băut spinii până la ultimul golgota-i în spatele ușii