*ieșirea din piatră* în această gară am înnodat toate ploile atâtea m-au înecat fără apă și eu am acceptat lunecarea în/cu ele adâncul (și câte adâncuri port ocultat în pupile) știe să acordeze diapazonul respirului la simfonia celestă sub avalanșe (viața rupe zăgazurile clipei) mă surp înăuntrul cărnii câteodată afară inima montează pârghii să-mi scoată lumile la aerisit silaba care păstrează adn-ul neviciat de trădări spaime și negocieri trudește să mă îmbrace în de ruguri curgerea mereu greaua curgere noroiul cu gust de zbor și mierea în care se coace tăcerea ung pâinea cea de toate zilele ruga de-a fii (litanie vegheată de arhanghelii cordului) vătuiește lunecarea în scocuri celeste sparg coaja tare a somnului ies în ochiul genunii lumea mă poartă în uter o nasc la răspântii de timpuri aparțin totului și mie deopotrivă (de la nisipul din perlă până la aștrii din sânge semnează actul dezrobirii în vertebra eului) nu pot fi jucat la ruleta nimicului blestemul și binecuvântarea vieții deopotrivă mi-l tatuez sub limbă adun păsările răpitoare din artere și dezleg ploile
sâmbătă, 31 mai 2025