Revenire

Se întinde peste noapte umbra lunii sfârtecate,
din cotloane ies în șiruri șoarecii înfometați,
ca soldații în picioare felinare stau grupate
cercetând cu ochiul mare trecătorii speriați.

Pași timizi, ușori și șoapte lustruiesc asfaltul greu,
dintr-un gang deschide bezna brațele a bun venit,
legiuni de chipuri albe prinse-n vortexul nucleu
învârtindu-se dispar în eternul infinit.

Liniște e-acum, și pace, întreg răul dintr-o lume
înghițit a fost de rău, soarele încet se-arată,
șoarecii au dispărut, doar lumina unui nume
taie-n mantia tăcerii semnul crucii de-altădată.

adina v.
19.08.2021