România, Mamă țară

România, Mamă țară            

Românie, mamă țară,                                                                             
Vatra unui neam destoinic,                       
Dumnezeu, de prima oară                        
Te-a sortit de-a pururi rodnic.                  

Din Nord la Marea albastră                     
Și înapoi peste Carpați,                               
V-ați dorit să fie a voastră                         
Patria noastră, cuib de frați.                     

Nu v-am dat de bună voie                        
Nici pământuri și nici biruri,                    
Și nici n-am avut nevoie                            
De-ale voastre chilipiruri.                          

Iubește-ți Române, țara!                             
Când pleci, ia-ți cu tine glia!                      
Și când urci pe trepte scara                        
Ia-ți cu tine, România!                                  

Ai bani mulți în țări străine,                       
Și belșug să pui pe masă,                            
Vorbește-ți neamul de bine                         
Și când poți mai dă pe-acasă.                      

Ia-ți curaj de la strămoși,                         
Depune flori la veșnicii,                              
Nu uita de anii frumoși                               
Petrecuți cu ai țării fii.                                 

Țara ta îți e familie,                                      
Te iubește ca o Mamă,                                 
Și pe-un tril de ciocârlie                                                               
Simți pământul cum te cheamă.                 

Vino acasă dragă frate,                                
Te va-mbrățișa iubirea,                               
Nicăieri nu ai de toate,                                  
Dar aici îți e menirea.                                 

Autor: Gabriel Stănciulescu