Cad lacrimi pe obrazul trist al toamnei Plâng norii, se tânguie vântul Mai pâlpâie-o lampă în vechiul bordei Pământul își schimbă veșmântul. E seară, mă plimb singură pe alei La tine îmi zboară iar, gândul. Cad lacrimi pe obrazul trist al toamnei Plâng norii, se tânguie vântul. Mi-amintesc de-un bordei din Piatra Cușmei Când priveam murind un crepuscul Ne mințeam că vor înflori stânjenei Dar ne-nvelea întunericul. Cad lacrimi pe obrazul trist al toamnei Plâng norii, se tânguie vântul.