Roșu octombrie

E roșu octombrie...
Semne de apus ne bat în geam,
Câmpuri de maci se revarsă în cascade,
E roșu octombrie,
Iar tu ești departe…

Copacii prind un ton de auriu,
O clipă de tristețe a fecioarei ce se plimbă;
E roșu octombrie
Și încă-i lumină…

Apeluri triste răsună-n receptor,
- Nu-i nimeni acasă, mă-ntreb de-ați greșit…
E roșu octombrie al unui biet actor,
Iar batista-i mai neagră de-atâta tușit…

Tăcut îmi beau cafeaua cu noduri de oțel:
- Spuneți-mi, de ce oare liniștea-i atât de lungă?
Și cine oare plânge moartea unui porumbel
Cu lacrimi de ghiulele și cu inima nătângă?

E roșu octombrie-n canon de catedrale - 
În apeluri cardinalul mai îndeamnă la veghere…
Și cine oare-mprăștie în stihuri infernale
Veninul unei vipere-n scrisori de revedere?

E roșu octombrie…
Vă rămân dator, fraților, cu o-ntrebare de bufon…
Păgân oftează balul, din dorul meu, de la balcon…
Otrăvuri se adună… Mai atent, mai nesătul,
E roșu octombrie spadasin sau trubadur?