Sa nu mai lasi iubirea mea sa planga! Fara tine timpul imi pare-un esafod... In mine isi plang magnoliile culoarea, De-atata floare, poema alba crucifica cuvintele-n exod. Gaseste-mi formele călcâielor de clipe Desculte intr-un univers incatusat... Cum sa-i explic iubirii ce-i iubirea? Sub crengile iubirii, in gratie divina tu esti invesmantat. Sa nu mai lasi iubirea mea sa planga! Si gandul meu sa lacrime poteci ce se golesc... Din alte lumi noi suntem, de-aici, n-am fost vreodat' Acasa sa ne-ntoarcem, in secolul trecut, Iubire implântata-n icoane ce nu plang.
sâmbătă, 31 mai 2025