Facem salturi, de pe un tărâm pe altul, Pare la fel, dar e altfel și la un alt nivel Ni se pare că existăm, dar visare e totul. Proiectăm cadre diverse din propriul castel. Ce mai sunt măștile când ne privim în ochi, Ne întrezărim inimile prin retine și reține că: Ceea ce a fost natural creat, nu are deochi, Este în însăși structura noastră subatomică. Iar atunci când ne odihnim pleoapele, apare Acel "știu ceea ce nu se spune, ci se simte", Și toată scena de afară se oprește și dispare. Atunci e unicul tot, ce cu nimic se consimte.
sâmbătă, 31 mai 2025