Salvează-mă... Salvează-mă din fuga-ncremenirii Căci o habotnică perdea de timp Îmi numără schimbări de anotimp Când te oprești din incantaţia venirii. Salvează-mă din tremurul hercinic Al nopţilor cu-n singur spectator, Când am tăceri în glas și simt cum dor Duhovniciile din frământatul zilnic. Salvează-mă de nemurire-aleatoare Și-n dorul infinit zi cerului să știe Că veșnic eu doresc să-ţi fiu doar ţie, Nu mă vreau chip de stea rătăcitoare. Salvează-mă și du-mă sus în munte În luminișul șoaptelor de contopire, Cuprinde-mă în somn și dă-mi trezire Cu untdelemnul sărutărilor pe frunte. Salvează-mă de îndoielile murale De arătări ce-mi clatină pereţii, Adu-mi din rai aghiazma dimineţii, Stropește-mă și-o să fugim de jale... Salvează-mă cu antidotul pocăinţei Căci din păgâne gânduri am ales ispita, De-a fi iubitul tău, tu-mi ești iubita Ce-mi dă cu mir din elixirele dorinţei. Salvează-mă prin catedrale vaporoase Cu rugăciunea mea plutind în lăcrimare, Iar eu de plâng prefac bazalt în floare Tu s-o culegi din amintirile frumoase. Salvează-mă cu-amin sacerdotal Dar nu-n amvon, ci-n taina sărutării, Când se aprinde rugu-mbrăţișării Și ne iubim...salvat sunt eu total... Marian Puscasiu Mai 2015
sâmbătă, 31 mai 2025