Să-mi fie râsul plâns, cumva, cândva, vreodată voi vrea să-mi caut loc prin alte dimensiuni, departe de prezența și grija Ta de Tată, trăind ca un pierdut, răpus de slăbiciuni! Și dulcele amar să-mi fie, de cărarea nu-mi va fi drum de cer, ci drum de rătăciri, de voi uita de casă și-mi voi schimba purtarea de fiu, ce-a moștenit comoara din măriri! Să-mi fie plinul gol, de fără înțelepciune, voi vrea, gonind nebun, să-adun mai mult de jos, căci toată truda nu e decât deșertăciune! Când Tu nu ești, eu n-am nimic și nici folos!
sâmbătă, 31 mai 2025