Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul meu de miere şi luceafăr şi măgar iau ce n-aş putea vai cere Cu sărutul meu de miere stârnesc stelele din tine răsărind în alte ere dragostea de-a pururi vine Stârnind stelele din mine o luceafăr şi măgar cred că totuşi ar fi bine doar în carnea ta de jar Căci sărutul meu de miere toată veşnicia-ţi cere Costel Zăgan, CEZEISME II