Din clipa în care pe lume o mamă pe noi ne-a născut, ca într-un proiect fără milă, urmăm un traseu cunoscut. Aproape că n-aş recunoaşte acest adevăr fără leac, de nu m-ar conduce în toate, de m-ar convinge să tac. Ni-i viaţa un singur scenariu şi roluri în ea, câte vrei, al meu însă-n veci nu se schimbă, zadarnice-s orice idei. Eu sunt, de la mama din burtă, la tot ce trăiesc condamnat, precum de la mine din floare decurge un rol de băiat. Şi însăşi revolta-mpotriva atâtor necazuri ce vin, din preţul ştiut face parte şi tot din acelaşi destin. Dar unde-i regizorul care la textul întreg are-acces, şi care pe toţi ne cunoaşte cu-o urmă de dezinteres. El, Dominus Deus, e-n stare, făcând acest text mototol, cu-o zi înainte să spună ce replici urmează în rol. În text, de la naşterea noastră există un cinic pariu, ca rolul să nu ni-l cunoaştem decât după ce-i prea târziu.
sâmbătă, 19 aprilie 2025