Mergem. Înainte. Tot înainte. cu un scop sau fără scop. când mergem fără scop, punem între paşi multe virgule şi voalăm cuvintele, le ascundem sub metafore, încât verbele au certitudinea că le ducem într-o plimbare... când mergem cu un scop, punem accente pe cuvinte, apăsăm paşii atât de tare încât avem certitudinea că pământul ne-a auzit şi ne construieşte drumuri silabisind luatul de mână... mergem. ne plimbăm pe sub voaluri de timp iubito, pe drumuri care se iau braţ la braţ şi calcă apăsat pe urma plugului lăsat de Gordius, Frigiei moştenire... nici luna, nici soarele nu sunt martori credibili, vor face tăcerea să strige, literă cu literă, legenda. iar noi vom rămâne ca fiind cei care am tăiat nodul cu dinţii, şi am mers cu paşi apăsaţi mai departe! acolo departe, ne vom opri ochi în ochi, - preţ de-o licitaţie de superlative- şi vom scrie un testament, Cel mai nou Testament: braţ la braţ, buze lângă buze, ochi, în ochi... apoi vom merge din nou. cu un ţel, sau fără ţel. Doar mergând. Mai departe...
sâmbătă, 31 mai 2025