Aud cum mii de şoapte Se bulucesc în minte În astă noapte Şi cum mă simt…se simte! Să fie oare-adevărat Ce s-a-ntâmplat cu noi? Nu ştiu! C-am stat o vreme agăţat De un strigoi Cu trăsături de dezmăţat Zbanghiu. Inimii tale, de-atâtea ori rănită De-a lumii nepăsare, I-e dor de-o sărbătoare Necătrănită Şi, împreună cu a mea, Balansate Pe un ram stingher, Se vor iubi pe-ndestulate Încât hulitele himere, Ascunse-ntr-un ungher, Scrâşni-vor ca pietrele tasate Pe şantier.
sâmbătă, 31 mai 2025