Se năruie o lume

Se năruie o lume
...
Se năruie o lume din lipsă de lumină,
Se năruie popoare, popor după popor,
Cum lovește vântul smulgînd din rădăcină,
Copacii plini de viață, ce cad apoi și mor.
Se năruie o lume ajunsă în ruină!
...
Ochiul ce privește, clipește de plăcere
Cum libertatea-i prinsă și pusă la pământ,
Cum lumea este smulsă din ziduri cu putere
Și-nchisă-n întuneric, departe de Cuvânt.
Și omenirea-ntreagă privește în tăcere!
...
Luată cu arcanul, lumea-i prizonieră,
La ușa închisorii s-a pus zăvorul gros,
De undeva din beznă apare-o nouă eră,
Ce umblă printre oameni fără Iisus Hristos.
Se năruie în beznă o lume efemeră!