Seceta a ucis orice boare de vânt poetul s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut Că miezul de foc al pământului poate își mută iar iadul de noi mai aproape înnebuniți cu toții duc mâna la gât să umple găleata cu sânge atât Costel Zăgan, ODE GINGAȘE