”Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de tine”, Dar eu abia încep să te cunosc. Încât dorința răbufnește-n mine, Iar sufletul prea repede-mi ia foc. Îmi place când noi suntem împreună, (căci Eu-l meu renaște în al tău). Și asta nu de ieri, de-o săptămână, Din vremuri vechi, tot timpul, mai mereu. Mi-e dor de tine dar mă sperii tare, (nu trece-o zi ca eu să nu îți văd). Privirea ta ce-o simt năucitoare, Și care-n viața mea face prăpăd. Nu vreau să mă mai doară nostalgia, Acelor ani în care tot speram. Să îți dezvălui lesne bucuria, Când eu în visul tău tot apăream. Nu-mi place să îmi fie dor de tine, (te vreau tot timpul eu în preajma mea), (chiar dacă uneori nu-ți prea convine), Eu mă asigur că nu ai ce regreta. Chiar nu sunt rece, doar că-s speriat, (îmbrățișarea-ți caldă mi-e remediul). Și-atunci mă voi trezi revigorat, Iubirii tale eu fiindu-i sediul. Brăila, octombrie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025