Suntem bătrâni iubirea mea senină am început să ne ascundem în noi adulmecând aromele eternităţii în netulburata mişcare a lumii nu de moarte mi-e frică neputincioasă sunt să-mi frâng durerea să rabd cum trupul îmi curge-n ea urmele ce le-am lăsat se destramă încet în uitare trec paşi şi nu ne aud înţepeniţi undeva la o barieră sub aripa perenelor amintiri păşim înapoi se desface inima-n amare primăveri înşelătoare liniştite ape îşi poartă tumultu-n adâncuri coborâm pe un drum întunecat şi totuşi în suflet răsună fântâni nesecate dorinţe totul încape aici înăuntru, lasă-mă să-mi scald tristeţea în tristeţea ta la capătul amurgului să răsărim într-un zâmbet cu disperarea sortită de lacrima uitării să adunăm din clipele rămase bucurie
sâmbătă, 31 mai 2025