și trece vremea

și noi, suflete, tot pe prag
dezghiocăm ca doi copii
poze cu trăiri vii din buzunarele vremii
serioși și veseli, și triști
ca niște soldați în fereastra de pace
un vânt sau o clipă ca un cărăbuș
ori numai o plutire de pescăruș
ne desprinde uneori
și pornim năuci de-a rostogolul zărilor
depărtărilor
apoi înalt, mai înalt
pe drumurile astrelor
cu caiete de muzică în mâini
să culegem răsărituri cu felul lor unduitor
dimineți eternității prea scurte din noi toți
_
Copyright Mariana Fulger