Şi uite-aşa se sparg în tine

Înşelat de vieţuire şi de sânii ei obraznici,
Cauţi sǎ gǎseşti în tine tot curajul unor paznici,
Care nu alungǎ plânsul, risipit tǎcut în gânduri,
De priviri rǎscolitoare aruncate rânduri-rânduri.

Greutatea unei clipe te apasǎ repetabil
Când vezi bǎtrâneţea hâdǎ cu-apetitul ei contabil
Cum pǎtrunde charismatic în ce-a fost avântul lumii
Precum damful amǎgirii printre lacrimile glumii.

Şi-uite-aşa se sparg în tine stropi de oboseli precare,
Ca blesteme siluite de acei cu gura mare,
Aruncându-te uitǎrii sǎ te ronţǎie statornic
Precum roţile flǎmânde dintr-un pântec de ceasornic.