a bătut la ușă Bukovski era încărcat cu durerile inhibițiile și temerile lui cicatrici rebele brăzdau chipul dur colțuros s-a uitat la mine ca într-o oglindă și-a îndepărtat o șuviță din ochi m-a privit grav cu o solemnitate rece sunt singur mi-a spus ca o constatare tu ești aici dar eu sunt singur nu exiști decât ca un gând care e tot al meu de fapt tu nu ești decât o părere mi-a lăsat durerile inhibițiile temerile și a plecat am privit în urma lui simțind pe față cum cicatricile deschideau alt drum pentru lacrimi adina v. 21.02,2019