La ceas târziu,ștergându-mi geana sub umbra unui vis fugar Rugând pământul să mă rabde încă o noapte fără tine Îmi scutur trupul de emoții..în noaptea ce mă strigă iar Prădalnică singuratate..de ce să lăcrimez îmi vine?! Nu-mi deslușesc nicicum trăirea..mi-s vinovată că te-aseamăn Cu raza vie ce coboară sfidând perdeaua norilor Te-ai dispersat în amintire..mi-e dor de sufletul meu geamăn (Cum îți plăcea să mă alinți...pân' la ivirea zorilor..) De aș putea,mi-aș smulge vina că te-am lăsat să-mi fii speranță Dar timpul are doar o rută..și trece fără-a mă simți N-ai pic de milă de suspinul ce-mi naște lacrima pe față?! Ai fost prea viu..dar te-ai stins iute..n-ai vrut perechea mea să fii!.. Mă răscolesc acum regrete..le strâng în cufărul tristeții O luptă se aprinde-n suflet..vreau să te uit..oh,tare-aș vrea!!! Dar cum să fac?! Grumazu-ți dulce e sărutat de toți poeții Ce îmi aștern pe rana-mi vie..frânturi din poezia ta... 16.05.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani.
sâmbătă, 31 mai 2025