Suntem bolnavi de vorbe efemere Când timpul cu secunde ne-a fentat Ne-ascundem printre albe somnifere Şi-n somn furăm din visuri surogat . Nu mai luptăm nici pentru-alesul nostru Când pretendenţi romantici stau la rând Ne-alegem mici iubiri fără căpăstru Şi punem ţepi la florile din gând. Vrem să fugim din teamă, din caverne Deşi suntetem doar nişte ameţiţi Furaţi de toţi de rude, de guverne Ne amăgim de vorbe însoţiţi. Sorbind nectar din artele divine Ne-mpiedicăm de falsul virtuoz, Şi tot aşa prin lumea cu jivine Ne pendulăm precum pantera roz. Suntem părtaşi la crima mondială Greşim ades, jignim, lovim, rănim, Şi ascultând de cei cu mintea goală Nu mai putem să ne mai revenim. Nici să murim nu mai avem putere Nici ştreangul nu mai este ce a fost, Iar zilnic respirăm numai durere... Să pătimim nu cere nici un cost. Slujbaşi de soi ai unei vieţi mizere Ne amăgim cu cu câte un nimic, Avere, aur, inima nu cere... Ea vrea iubire multă... pic cu pic...
sâmbătă, 31 mai 2025