O fetiţă mititică Căreia nu-i mai e frică Să stea singură-n picioare, A ieşit în zi cu soare Într-un părculeţ cu iarbă Unde şi-a găsit de treabă! Şi tăticul ce-o-nsoţeşte Cu privirea-o ocroteşte, Nu cumva fetiţa lui Să se-aleagă cu-n cucui. Bucle blonde la ea vezi, Când ridică ochii verzi, Te priveşte-un îngeraş Şi spui: „Frumos copilaş!” Nimeni nu vede cum tata Nu-şi pierde din ochi fata, Fiindcă ochişorii verzi Părul blond, chiar de nu crezi, Sunt ai tatălui ce-odată A fost ca dulcea sa fată. Iar tăticu-i mândru tare Fiindcă-n viaţa lui e soare!
sâmbătă, 31 mai 2025