Sonetul gândurilor interzise Astăzi trec hotarul lanului de grâu, Trec de maci, de drumuri, trec de orice gând, Mă așez pe-o piatră, la un mal de râu, Străjuit de sălcii, sub un Soare blând. Grijile acolo-s pe tărâm străin, Liniștea-i regină, triluri îi servesc Doar cât să îmi pară că-i un dar divin Pacea-nsuflețită-n care, azi, trăiesc. Aerul mă-nvață cum să îl respir Cu aroma-i toată și, puțin mirat, Simt în el o urmă dintr-un vechi delir, Când privirea-ți dulce-n ochi mi-a adiat. Știu că le spusesem gândurilor “Nu!”, Dar îmi ești acolo, printre ele, tu.