A mai trecut o zi și-mi pare lungă, Distanța până la apusul care Te mângâie cu fruntea pe picioare Și-ncet, încet, încearcă să ajungă La rădăcina ta. Din întâmplare, Vrea noaptea neagră parcă să străpungă Ziua trecută ce aleargă-n dungă Furând din chipul tău stropi de culoare. Mai trece-un ceas și împletesc din gânduri Pe fața rimelată de suspine Imagini vechi, alb-negru, printre rânduri Te regăsesc cu flori în păr. Știu bine Că trec în zbor cocorii albi în cârduri, Dar voi găsi în zori un ţărm cu tine.
sâmbătă, 31 mai 2025