Speranță

Și maci, și liliac și flori de soc,
Le-am strâns într-un mănunchi,
Pe toate la un loc.
Ca să le am atunci când bruma va cădea,
Și când sosi-va iarna în împărăția mea.

Iar când la geam ghirlande 
Și flori de gheață ori fi 
Și nici un om n-oi vede pe străzile pustii,
Mă voi uita la ele, aminte să-mi aduc,
De vara cea fierbinte, de glas frumos de cuc.

Chiar de vor fi și ele uscate într-un buchet,
Am să le văd frumoase, cu ochii de poet,
Și-mi voi aduce aminte, de zilele de mai,
Și-mi fac ușor cu gândul, un colțișor de rai.

Ș-așa va trece iarna, scriind câte un vers,
Și multe, și mărunte, le-nvăț ușor din mers,
Căci nu vreau gânduri multe, să am în capul meu,
Las viața să-mi arate, ce-i bine și ce-i rău.

Și iarăși primăvara, din nou când va venii,
Și când în curtea casei, a flori va mirosi,
Mă scutur, îmi las haina și-mi pun fularu-n cui,
Îmi iau visele cu mine și plec din nou hai-hui.