Pășesc pe holul sumbru, e-o liniște bizară Saloanele-s ticsite de pacienți nebuni Zăresc, lângă-o fereastră, privind năucă-afară O tânără ce-și plânge soarta-n pumni... Într-un salon macabru în care jegul țipă Stă tolănită-o babă c-o pernă strânsă-n brațe Nu scoate nici un sunet, nu mișcă nici o clipă M-a salutat cu-n ghiorăit de mațe... Pe coridor, în față un alt bătrân ce cască Cu degetul ăl mare imaginează-o sferă Ce-o fi ascuns sărmanul sub actuala mască De-ndură-o existență-așa mizeră?! În capăt este ușa ce dă spre libertate E îmbrăcată-n gratii dar nimănui nu-i pasă... Văd doctorul de gardă, în mână ține-o carte Dar ochii lui sunt pironiți pe masă... Mai zăbovesc o clipă căci am zărit un tânăr Ce-și linge-ncet țigara făcută din hârtie... (Zâmbește spre gândacul ce-l gâdilă pe umăr) Apoi se-ntoarce și mi-o-ntide mie. Mă înfioară locul, nu știu ce-ar spune unii Un strop de îndoială îmi încolțește-n minte Aici sunt doar bolnavii, afară sunt nebunii Încătușați în viață și-n cuvinte!!!... 5.10.2019
miercuri, 16 iulie 2025