Spune-mi lună,dragă, printre-atâtea astre tu colinzi sfioasă mii de galaxii, Ai văzut pământul cu flori albe-n glastre... Spune-mi lună dragă: La ele nu vii? Ca să-mpodobești cu sclipiri de soare florile ce-n cale îți surâd,sfios, Dar tu ții in brațe liliacu-n floare... Când atâtea flori te cheamă duios... Ți-i drag liliacul și-i vezi înflorirea, Tu nu vezi din astre alte flori? Sunt mii... Trandafiri și crinii ce-și poartă iubirea... La ei,lună dragă...la ei tu nu vii? Dac-aș fi o floare să râdă in soare, Să-ți scrie poeme mereu,zi de zi, Poate ai iubi și spinii din floare... Și-atunci poate,lună,la mine-ai veni... Dar sunt doar un om. Și nu sunt o floare, Doar un om cu suflet și speranțe vii, Floarea se-ofilește și în urmă,moare.. Sufletul trăiește chiar și-n veșnicii. De-aș fi chiar o floare care râde-n soare Sau un om ce plânge în seri reci,târzii, Îți spun,dragă lună și dacă mă doare: N-ai să mă găsești! Chiar de vei veni... Voi zbura spre ceruri..voi zbura spre Soare... Într-o altă lume...alte galaxii... Sufletul e veșnic și nicicând nu moare... Dar acolo,lună,tu nu vei mai fi ! Va fi doar Lumina veșnicului Soare Și-un Izvor de apă din Apele Vii, Acolo e vesnic..veșnic Sărbătoare.. Florile Luminii veșnic vor trăi ! 15.05.2020 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025