stă de veghe

el stă de veghe peste zare
peste zilele și nopțile mele
și eu îl prind de mână și îl trag
să nu mai știe să plece
apoi îl iert și îl privesc,
îl privesc îndepărtându-se
până când nu mai e timp
numai o filă pe care
o jumătate de suflet se îndepărtează
cealaltă rămâne în prag
dar jumătate de suflet el 
stă de veghe de oriunde
tăcerilor și așteptărilor mele
și eu ca un prunc
întind brațele să-l ating
¬_
Copyright Mariana Fulger