Străinul priveste insistent masa din camera lui, a noastră, a tuturor, a lemnului din nepal, transportat pe pântecul mării de niște corăbieri. sunt flăcăii nostri întrebând marea, într-o picătură de rom puturos, uleios, un sânge coagulat, un adaos de sare. ca orice masă, aceasta își are istoria ei descrisă în florile sculptate de-o mână fină. Nu-și cunoaște cu exactitate trecutul, prezentul ei a murit, cenușa a suferit, urmașii au colectat conținutul. Noaptea e grea peste umerii mei, cartea în care tata, la pagina o mie, cară saci de ciment, cărămizi, moloz, e umbrită de o privire ciudată. Cuvântul e-un demiurg, îmi spune străinul din capul mesei lui, a noastră, a tuturor. Eu tresalt... Luna tremură, ne tremură, se cutremură un semn de întrebare: dacă din întâmplare mi-ar plăcea coapsele ei, trupul ei, părul în care albaștrii înoată delfinii? Mă-ntreb dacă îmi place fumul țigării înecăcios, tulburat, colorând cerul unei plaje supraaglomerată, kilometri de gânduri într-o continuă desfășurare. Dincolo de cortină e camera mea, în fază terminală, diagnosticată cu tulburări de personalitate, cancer la nivel de structură, fisuri ireparabile, imposibil de renovat. Străinul încearcă-n zadar redecorarea ei, a noastră, a tuturor. Fisurile sunt mai adânci și tot mai profunde. Țevile sparte picură-ncet, strop cu strop, monoton, norii ce se evaporă prin grătarele caloriferelor ale căror pereți sunt, uneori, scrijeliți. Rugina își cântă romanța-i tăcută, auzită doar de urechile fine. Pe masă, o brichetă, un pachet de țigări, o scrumieră, un pix și o foaie albă a4. Pentru efect, totul se mișcă din inerție, haotic, străinul privindu-și chipul în oglinda lui, a nostră, a tuturor, mă găsește perfect și, totuși, defect în substraturi. Bănuiesc o lipsă de el în mine sau o supraglomerare de emoții la întâmplare. Mamei îi spun adevărul. Culeg clape de pian. Acum mă supun unor vrăji în al căror joc străinul e bula lor de săpun preferată. E puțin colorată, fiind ușoară plutește și poate lua forma lui, a noastră, a tuturor, fără să-și piardă integritatea nopților prea lungi, culoarea ochilor obosiți, durerea oaselor frânte, lumina ce pâlpâie o singură dată, Kilometri de gânduri într-o continuă desfășurare.
sâmbătă, 31 mai 2025