Împovărat mi-e râul sub salcie de gânduri Cãnd curge prin poemul iubirilor uitate. Un sentiment de ură străbate printre rânduri, O goană spre nimicul din mâinile-nclestate. Străinul mă priveste, ce iad in ochii lui! Ce furie cumplită transmisă prin tăcere! Oglinda îmi arată un om al nimănui Ce-si pierde tinerețea umblând după plăcere. În versuri se descrie un muritor de rând, Un visător prin lumea cuprinsă de urgie, O neagră frământare, o patimă, un gând, Și-o inimă ce joacă un rol de comedie. Un zâmbet, o părere, o lacrimă și-un vin, Cu toate deopotrivă prieten se declară, Doar cerul îl înțeapă prin visuri, cu venin, Ca buzele iubitei, ce dragoste amară! Se-ntunecă privirea, si ochii se închid, Un sentiment de ură străbate în visare. Doar lumânarea arde. Prin aerul timid Se simte un miros, de moarte si uitare.
sâmbătă, 31 mai 2025