Strigătul Pământului

Pandemia, strigătul Pământului

Vanitatea se despuie 
Și mândria se apleacă,
A hoției dobitoacă, 
Lăcomia, se îneacă.

Diavoli de râvneală falsă 
Mor în pielea-nsuflețită,
Sus in cer, azi Sfinți dansează
Căci veninul lor se strică.

Omul vechi in praf coboară
Să hrăneasc-al meu pământ,
Drepți-i dau țărân-ușoară 
Și-l așează la Cel Blând.

Căci in oarba lui micie, 
O să-l ierte Dumnezeu,
Când a luat fără să știe 
Tot pământul drept trofeu.

Omul nou să trârguiască bine!..
Printre lacrimi a primit
Altă viață ș-alte zile,
Alte clipe de iubit.

Căci ne bate Tatăl nostru 
Cu blândețe si candoare..
Și vom plânge ne-ncetat
De ce suntem, triste fiare..
cz