Stropul ... Câte-n noi macină viața, Gânduri duse pe furiș, Ce le-ascunde dimineața Ca umbra frunza-n luminiș! ... Iar sufletele, câte poartă Și regret, dar și tristețe, Dar nu vor să se despartă De-a vârstelor delicatețe! ... Și timpul, cum ne grăbește, Tic tac, tic tac, strigă ceasul, Hai tinere, mai bărbătește, Nu mai sta, grăbește pasul! .. Asta este viața noastră, Printre nori, un strop de soare Pe-un petec de lumină-albastră, Ca într-un pustiu, o floare! ... Dar nu-i nicio istovire, Nu este nici zădărnicie, Că-n viață, stropul de iubire Face cât o veșnicie!