Betia funigeilor, doar ea, Imi aminteste, vag, ca sunt in mai. Privesc tacut inconstienta nea, Pe care, iata, inca n-o cantai. Desigur, este-o primavara grea. Si cantecul s-a infundat pe nai. Acestei clipe nu i-as spune, 'stai'!, Desi ea zboara chiar cu viata mea. Usile toate-mi sunt, fatis, inchise, Mi-i versul vas, ce nu mai intra-n port. Si tot mai comploteaza in culise! Prietenii-mi viseaza carti nescrise, Si ma viseaza alb ca varul, mort, Sunt consultati talmacitori de vise.