Suspină marea

Suspină marea-n valul ei,
În nopți cu lună plină.
Lăsând în urmă ani grei,
Si atâtea stări fără temei,
Suspină marea-n valul ei,
Spre epocii de lumină.

Corăbierii trec si ei,
Pe mare, când suspină.
Lăsând în urmă anii grei,
Si atâtea stări fără temei,
Corăbierii trec si ei,
Spre epoci de lumină.

De Mitică Horlaci