Sǎ sǎruţi şi rǎsǎritul

Eşti supǎratǎ şi pe stradǎ
Cǎ uneori e tristǎ? Te cred!
În asta nu-i nimic de sfadǎ,
E doar realul unui biped.

Doar o inimǎ de-ar sǎruta
Zorii de zi ce-o sǎ te soarbǎ,
Preasensibilǎ vei constata
Cǎ dragostea e-aceeaşi, oarbǎ.

Speranţe se sparg-n luminǎ
Cu toate cǎ soarele ar dori
Tot datornicǎ sǎ te ţinǎ
Când norii negri s-or risipi.

Dac-ai rǎmas singura-n lume,
Dorind sǎ îţi sǎruţi iubitul,
Vei constata cǎ sfinţi anume
Vor sǎ sǎruţi şi rǎsǎritul.