Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, acceptă imediat și porniră împreună, mai târziu, pe înserat. Fără multă tevatură, se-nvoiră și-n curând, haine zăceau pe podele, partida prefigurând. Însă el, fără vreo grabă, o roagă să se lungească, să-l privească surâzând, încercând să-l cucerească. Zi de zi se revăzură, întâlniri lungi, voluptoase, ce în timp se transformară în partide amoroase. Când a terminat tabloul, pictorul îndrăgostit a rugat-o să-l privească, dar fata a tresărit... Palmaresul tău acum mai include o cucerire viața asta nu-i de mine, doresc dragoste, iubire. Luându-și pe ea mantoul, un sărut i-a dăruit și-i șopti, așa în fugă, “cu arta– m-ai cucerit - ție-ți rămâne tabloul, plec la noul meu iubit!”
sâmbătă, 31 mai 2025