Iubite, aisbergurile de la Polul Sud Plutesc între noi nestingherit "Am prins oceanul în rostogolire" Mi-ai spus cândva, de mult Cred că valurile te-au prins dedesubt Sau luna te-a înghițit, de uimire Că te-ai transformat într-un Sfinx fără fire Parcă te-nghite un vârcolac Când stai lângă mine, posac Iubite, pe unde te-ai rătăcit ? Printre brazii pe care mi i-ai dăruit ? În pinii lor, poate te-ai înțepat Și ai căpătat o boală fără leac Trec zile și nopți, iar noi doi Clădim un palat de tăceri între noi Fără uși, fără geam sau ogeac... Iubitul meu drag și posac !
sâmbătă, 31 mai 2025