Tăcut

Gândirea rece revine în ea,
Sunt curios ce va susţine
Dac-o ridic ca pe o spiréa,
Bolta încrederii în mine.

Atent să înţeleg ce vrea,
Şi dacǎ-i bine sǎ cârteascǎ
Pre limba ei atât de grea,
Deschid gândirii o fereastrǎ.

Nu sunt atins de-nfumurare
Sau de-o gândire fǎrǎ scut,
Cǎ mǎ consumǎ-n disperare
Cu ultimul atom tăcut!