TALIA SUPLĂ A CLEPSIDREI surprinzi perfecțiunea iernii prin talia suplă a unei clepsidre? parcă ar curge oase albe măcinate de vreme în partea cealaltă a lumii și roata asta mare de foc pe care trosnesc toate păcatele oamenilor se învârte în inversul acelor de ceasornic nu mi-e frică de viscolul morbid mi-e frică să nu pot ajunge acasă să-mi îmbrățișez pragul și copacul și câinele mereu parcă ajung prea târziu la tot ce îmi este mai drag mă uit la pereții de zăpadă ca la zidurile mânăstirii sunt o sumedenie de sfinți înșirați cuminți, cu ochii goi nu-i văd pe mama și pe tata printre ei cred că se țin de mână undeva pe brațele unei cruci de Bobotează afară ninge cu atâta amărăciune încât aproape că aud oamenii scrâșnindu-și sfârșitul între dinți