Îi dădeam târcoale gândului în care te țineam încastrată, scuipând convulsiv din beregată ghemotoace din păru-ți până la jumătatea rândului de stele din constelația unui corp de sferă fără trup, încercând formele înțelesurilor să le rup. Gândul meu, ce avea grația primei lumini a lui dumnezeu, se reflecta de platoşa crescută-n piept a unui înger, şi se-ntorcea aproape drept în ochii-mi ațintiți spre tine şi spre eu. - Rămâi cu gândul ațintit spre mine, îmi strigă îngerul, scuturându-se de părul tău. - Încălzeşte-mi platoşa, să mă încingă rău, şi îți vor creşte gândurile ei în tine.
sâmbătă, 31 mai 2025