Tare oprite

E cumplit, deloc firesc,&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; 
furtul unui om în viaţă.
Dar mai rău, nu-i omenesc
să nu-l recunoască-n faţă…
&nbsp;
Chiar şi-un furt la singular&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; 
nu-i o faptă în “neştire”…
Fiind copil‚ ’ţi-rămâne clar
tristă rană-n amintire.
&nbsp;
Dacă-i lucru, sau valoare
chiar know-how, bijuterie…
Furtul e nedemn şi doare
când devine-o “meserie” !
&nbsp;
De aceea nu-i fatal,
dacă tot s-a întâmplat,
să revii la un normal 
şi să-l recunoşti de’ îndat.
&nbsp;